Am zis: de la balta mea, adica de la Borcea, merg la alta balta: adica Lacul Golovita. Ce ar putea fi deosebit aici ? Bineinteles ca nu puteam sa nu ma gandesc la peste. Imi imaginam sa vom gasi atata peste, ca nu vom avea conditii sa il pastram si sa il aducem acasa. Nu mai spun de doi colegi - impatimiti ai pescuitului - care au venit cu tot arsenalul din dotare, pregatiti sa prinda peste. Ati auzit de "mamaliga cu aroma de vanilie" pentru peste? e, eu nu auzisem pana in acel moment.
Dar sa purcedem.
Plecam intr-o joi pe la pranz cu doua masini, in total 9 persoane. Ne facem traseul, nu fusesem niciodata pe aceste meleaguri . Ma pregatesc asiduu, scot harti de pe net, prognoza meteo, traseul rutier si toate cele de trebuinta. Plecam si uit toata documentatia in birou. Ne intoarcem sa luam documentatia. Ajungem la bariera, era bariera lasata. Cei din prima masina cred ca ajunsesera la Drajna. Ne suna sa ne spuna
ca au uitat paharele si ne intoarcem sa luam paharele de unica folosinta. In sfarsit am iesit si noi din oras. Ajungem la Slobozia. De aici trebuia sa mergem pe soseaua care duce spre Tandarei. Ca mai peste tot in Romania, indicatoarele ne-au jucat feste si bineinteles ca nu am nimerit soseaua spre Tandarei, am luat-o spre Braila. Mi se parea ca ceva nu este in regula si m-am uitat pe harta. Normal ca nu era in regula. Nu eram pe drumul cel bun. Facem cale intoarsa. Ne suna cei din prima masina care ajunsesera aproape de Harsova. Bineinteles ca erau suparati ca am intarziat. De cum am intrat in Dobrogea, pe dealuri au aparut eolienele. Nu vazusem o eoliana asa de aproape.
Ne intilnim si mergem impreuna spre destinatia finala unde ajungem spre seara. Vedeti aici in doua fotografii facute de un coleg, frumusetea apusului de soare in Satul Lunca, pe malul lacului Golovat.
.
Pentru a nu pierde ziua, am plecat catre Jurilovca. Am vizitat micul port, dupa care am plecat sa vizitam Cetatea ORGAME/ARGAMUM - Capul DOLOSMAN.
CAPUL DOLOSMAN - sau DOLOJMAN , este o arie protejata de interes nationala (rezervatie naturala de tip avifaunistic,floristic si faunistic) aflata la estul satului Jurilovca .
Aria naturala acopera partea rasariteana a fasiei , capul Dolosman fiind o formatiune calcaroasa ce cuprinde ruinele cetatii Argamum -Orgame si abruptul stancos al falezei, situata in Judetul Tulcea, la sud-vest de Delta Dunarii si la sud de bratul Sfantu Gheorghe.
Cetatea Argamun este cea mai veche asezare de pe teritoriul romanesc atestata intr-un izvor antic, datand de la inceputul secolului al VI -lea I.H. Hecateu din Milet.
A fost intemeiata de colonisti greci venitit din Asia Mica catre mijlocul secolului VII I.H. si stabiliti atunci pe malul Marii Negre, azi malul lacului Razelm.
In secolul I dupa Hristos, cetatea a intrat sub stapanire romana, denumita de atunci Argamum fiind un port de escala pentru navigatorii pe ruta Bizant-Tyras.Cetatea a continuat sa prospere si sa sa dezvolte timp de cinci secole.
Legenda spune ca cetatea este locul unde Argonautii s-au oprit in drumul lor spre patrie, dupa gasirea lanii de aur, cand erau urmariti de flota regelui Aetes (Uliul) tatal Medeei.
Urmatoarea destinatie este Cetatea ENISALA (Heracleea) care se afla in Comuna Sarichioi, Sat Enisala, Jud. Tulcea.
Locuri de o reala frumusete. Nu mi-am imaginat niciodata ca aici, in inima Dobrogei exista asemenea locuri. Cetatea Heracleea de la Enisala a fost construita in scop militatr, defensiv si de supraveghere de la inaltime a drumurilor de pe uscat si mai ales de pe apa, in perioada in care gurile Dunavat si Cernet nu erau blocate iar lacul Razim (Razelm)de acum, era inca golf la Marea Neagra. Cetatea a fost construita de puterea imperiala bizantina si de puterea comerciala genoveza la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, secol in care a avut un rol militar, politic si administrativ si mai putin economic. Intre anii 1398 - 1416, a trecut sub stapanirea lui Mircea cel Batran. In anul 1417 este cucerita de turci, in campania lui Mehmed I Celebri impotriva lui Mircea si se transforma in garnizoana militara ca si Isaccea si Giurgiu. Cu trecerea anilor, dupa secolul al XV-lea,datorita formarii cordoanelor de nisip care separa Lacul Razim (Razelm) de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata si s-a ruinat, aceasta pentru ca nu mai servea scopului pentru care a fost constuita.
Ziua a continuat cu masa la restaurantul din cadrul Complexului Puflene din Murighiol situat pe malul Lacului Murighiol. O locatie deoasebita!
A treia zi incepe cu micul dejun si bineinteles ca fiind programata plimbarea la Gura Portitei, toata lumea este nerabdatoare sa ajunga acolo. Numai ca fiind sambata, persoana care trebuia sa ne traverseze Lacu Golovita cu salupa, nu ne-a mai raspuns la telefon. Ne-am gandit ca fiind sambata omul si-a facut alte planuri. Nu ne ramane decat sa mergem la Jurilovca si de acolo sa luam o ambarcatiune care sa ne duca la Gura Portitei. Zis si facut. Ne-am urcat toti intr-o salupa al carei motor facea un zgomot infiorator si care -din spusele celui care o conducea - prindea in elicea motorului iarba, si avand in vedere ca motorul nu se putea ridica pentru a-l putea curata, respectivul, adica cel care conducea salupa provoca un fel de izbitura salupei, izbitura in timpul careia te cam treceau fiorii, nu de alta dar in jurul nostru nu era decat o mare de apa si cine nu stie sa innoate... Ei dar avand in vedere ca pescarii nostri nu au prins decat citeva fite de peste, pe care din jena nu vi le-am aratat, a venit peste la noi. In timpul traversarii lacului un peste a sarit in salupa noastra. Il vedeti ai in punga. L-am prins, l-am fotografiat si i-am dat drumul in apa. Am stat aproape toata ziua la plaja la Gura Portitiei, am baut bere, s-a jucat table, am facut plimbari pe plaja si am adunat melci ci scoici. Bineinteles ca nu puteam sa plecam fara sa mancam o saramura de peste. De fapt eu am luat o Plachie de peste foarte gusoasa si o Placinta dobogeana, amandoua foarte bune. De fapt tot ce am mancat in aceste zile, aici, - adica foarte mult peste, si o Tochitura dobrogeana, -a fost de foarte buna caliatate. As mai veni aici ori de cate ori s-ar ivi ocazia. Este o zona foarte frumoasa. Pestele foarte bine gatit si bineinteles proaspat. Ne-am intors la Lunca cu un vaporas, pentru ca toata lumea era speriata de salupa celui care ne-a adus la Gura Portitei. Seara s-a incheiat cu un gratar cu ceafa de porc si cateva muscaturi de tantari, pentru care nu ne-am pregatit deloc. Este de luat in calcul acest lucru, nu de alta dar eu care nu sunt pe placul tantarilor, am avut de suferit de data aceasta din cauza lor.